Întâlniri
Ceață,
Tablou de retușat,
Pictori care au închis mai devreme
Într-un plictis de frunze uscate și pete de culoare.
Mielul pascal rătăcit în ploile toamnei
Cu jertfa christică după el ca un lanț cu zale invizibile
Să nu te mire,
Nu e nimic absurd,
Agață iarba culcată de frig
Și te trezești firesc, numai cu o gheară în capul pieptului.
Îl privești în ochi
Ia formă umană, vorbește încet,
Involuntar ți se pare că s-a oprit timpul în loc.
Îți silabisește că totul e în regulă,
Liniștea ia forma cea mai simplă,
Străzile șerpuiesc respirabil.
Nu te miră nimic,
De la început ai înțeles
Acceptarea ca pe un procedeu literar
Fără să vezi dacă se potrivește cu autorul.
Plouă repetitiv, mărunt, complicat,
În același fel în care nu mă regăsesc în jur,
Încurc anotimpurile și frigul cu lumina.
