Linii
Greierii încă nu au amorțit,
De la atâtea schimbări doar cântă mai încet,
Îi aud, trag cortina la final
Într-o scenă cu lumini difuze,
Aplauze doar în gând, gândurile prea departe.
Toamna miroase a cărți, crizanteme
Și dor.
Noțiunea de dor pare construcția perfectă
Dintr-un pardesiu maro, piatra cubică și un el
Rătăcind pe podul Carol.
Vltava nu murmură la fel
Chiar dacă eu așa îmi amintesc,
Doar acoperișurile sunt la fel de cărămizii
Probabil tot iau foc inimi într-una pe pod.
Nu am cum să schimb imaginea care rulează obsesiv pe zona de reclame.
Stația de tramvai și cel mai șerpuitor drum din câte am văzut,
Ai timp să te aduni,
Fiecare stație cu semnul său de carte.
