Viciu de procedură
Deschid luminile, noaptea se termină mai repede
La fiecare patru, cinci ore de când mă văd cu neființa într-o liniște deplină.
Schimbăm câteva priviri și fiecare pleacă fără să privească înainte.
Se stabilesc granițe, de la mine până la tine
Un zbor întrerupt de pasăre.
Mi-am setat alarma ca să nu uit de ciclicitate,
Mă obosește.
Oboseala te ține ocupat,
Știi că faci parte din vânzoleala dintre blocuri,
Din ritmul cu care îți faci robotic îndatoririle.
Mașini care nu-și dau prioritate
Au învățat de la oameni că e bine să fii primul,
Să ai caroseria lucioasă iar restul de rugină să rămână sub preș.
Ai nevoie să respiri, abandonezi strada, oprești în mijlocul câmpului departe de ceilalți,
Țipi la tine vreo câteva secunde, îți resetezi auzul,
Influxurile nervoase te reconstruiesc.
Îți trebuie un exercițiu de funcționalitate
O dată la două zile lucrătoare,
Într-una ești amorțit, mergi, respiri din reflex,
Într-una te regăsești purtându-ți talpile goale peste ierburile fine,
O întoarcere dintre betoane către cuvânt.
