Veșmântul sinelui
Două feluri distincte
Din ace de pământ și săgeți de foc.
Nu o să ți-l arăt pe cel statornic care-ți place,
Numerotarea începe întotdeauna de la minus.
Poeții nu sunt învățați cu semnul plus,
În plin ca un cuțit intră doar ce plăsmuiesc.
Un harakiri pregătit minuțios între două respirații-
Peliculă oprită
La spintecarea din afară a burții peștelui.
Iona regăsit în liniște, cu spatele la lumina de afară
Înnodând cuvinte ca plasa făcută din noduri.
Niciodată blând cu el însuși,
Născut din apă, nu plămădit din țărână,
Atât de ușor fără siguranță, doar cu nevoia ancestrală de aer
Să poată respira prin ochii celorlalți, mult mai încolo de azi,
Să poată deschide ochi care nu sunt închiși de natură.
Să cuprindă urechii prozodii scurtate, știință întoarsă de la origini, fără sunete ritmice,
Doar zgomot interior.
Într-un singur fel poți să exiști,
Acela departe de tine însuți.
