Rece noiembrie
Soseşte toamna-n pas şăgalnic,
Prin galbenul de crizanteme.
Pe drum s-aude vuiet jalnic
Şi scârţâit de car, cu lemne.
Grădinile stau dezbrăcate,
Par jefuite de podoabă.
Nu mai sunt flori înmiresmate,
În vii n-a mai rămas o boabă.
Aici în satul dintre dealuri,
Spre iarnă totu-ncremeneşte,
Iar Milcovul doarme-ntre maluri,
Doar primăvara-l mai trezeşte.
Vecinii ies arar din case,
Doar fumul gros din hoarne suie,
Simt frigul ca lipit de oase,
Grăbită urc pe cărăruie.
Până la vară-i vreme multă,
O toamnă, iarnă, cum vor trece?
Inima mea poveşti ascultă,
Din anotimpul alb si rece.
Aleargă vântul printre frunze,
Jucându-se, le-ademeneşte,
Din când în când îşi cere scuze,
Când la pământ le ţintuieşte.
Ochi de ferestre par s-adune,
Ici colo câte o lumină,
Eu mă aplec spre rugăciune,
În vișin umbrele se-anină.
