Glasul iernilor
Din văzduh azi cerne Domnul lacrimile iernii reci
Peste dealuri pomi şi case împletite pe poteci
Degete de nori presară albă cetină de sus
Pe pământ natura toată Îl adoră pe Isus
El e Alfa şi Omega ce din cer s-a arătat
Cu iubire din Iubirea Unicului Împărat
Şi-a plecat fruntea -ntr-o iesle îmbrăcat în umilinţă
Să salveze omenirea a fost marea Lui dorinţă
Timpul curge în clepsidră ochii se lipesc de cer
Inimile azi tresaltă se avântă în mister
Veac cu veac adună vremea şi-l pecetluieşte-n zări
Omenirea-şi duce traiul pe tăcutele cărări
Se aşteaptă sărbătoarea Celui ce-a fost profeţit
Dragostea la noi coboară totul este pregătit.
Pân-atunci în iarna albă printre fulgii pufoşi de nea
Noi vom împleti colinde cu străfulgerări de stea
Vântu-adie şi împarte peste inimi reverii
Amintiri ascunse-n suflet de pe când eram copii
ELENA MARIN ALEXE
din volumul „Am rătăcit printre cuvinte”
