Trec zilele…
Trec zilele-n goană prin mine,
Culori nuanţate pe sufletul viu,
Aripi de vis leagă în bine
Şi nod rău dezleagă în tristul pustiu.
Păstrez încă-n palma ce plânge,
Parfum din poeme neprefăcute.
Sărut vălul nopţii ce-atinge
Himera albă a zilei pierdute.
Speranţa se- agaţă-n fereastră,
Cu lacrimi ce zac în ochi, nerostite.
Sunt multe ce-n suflet adastă
Şi-aşteaptă trăiri în van rătăcite.
Fug minute la timpul trecut,
Lăsând amintiri şi trăiri care mor.
Timpul ascunde tot ce-am avut
Şi-mbracă destinul cuvântului dor.
Prin zile trecute mai caut,
Sperând să găsesc aripi de lumină.
Tânjesc să ating nemurirea,
Să-mbrace şi trupu-mi de tină.
Trec zilele bune şi rele,
Purtate-n dorinţe la care mai sper
Şi eu trec alături de ele,
Visând la o nuntă pe-albastru de cer.
(din volumul Am rătăcit printre cuvinte)
