Praf de speranţă…
O ultimă privire prin
anticamera sufletului
scoate la iveală ipostaze
care incomodează şi
încă mai dor
Trec printre rafturi
cu deosebită grijă
adunând în plasa
privirilor trudite
pânze rătăcite de paianjen
aşternute peste
prietenii căzute în genunchi
de oboseală
Lacrimi încremenite
prin colţuri de icoane
praf de speranţă deşartă
ce adastă neluată în seamă
ani la rând, irosind
comoara Iubirii
Ştiu că se vor perpeli în întuneric
amintiri trecute
dar le acopăr cu vălul incolor
al indiferenţei apoi deschid
unica fereastră spre viaţă,
prin care mă privesc ochii Tăi,
Isuse!
