Viată pasageră
–
Trecătoare este viața,
Care piere ca un fum,
Nu luăm nimic cu noi,
Totul este praf și scrum.
Când va porunci Stăpânul,
O să cadă foc din cer,
Nimic n-are să reziste
Fiindcă totu-i efemer.
Oriunde-ai privi în juru-ți,
De la floare, pân’ la pom,
Azi încântă, mâine piere,
Tot la fel e și la om.
Noi, oamenii, vrem viața,
Cât mai bună s-o avem,
Dar ne risipim adesea,
Când uităm cine suntem.
Vrem să fim primii în toate,
Egoismul spune, da
Adună cu îndârjire,
Doar pentru plăcerea ta.
Anii se petrec în goană,
Fără să simțim măcar,
Tinerețea iute zboară,
Nici măcar n-avem habar.
Clipa este pasageră,
E păcat s-o risipim,
Veșnicia nu-i poveste.
Este tot ce ne dorim.
De rămânem în Iubire,
Ancorați în Dumnezeu,
Ca să moștenim viața,
Hai, să renunțăm, la Eu.
Să privim cu drag la semeni,
Să iubim, să respectăm,
Egoismul să dispară,
Tot ce-i rău să corectăm.
Azi nicicând nu se va-ntoarce,
Mâine nu știm ce-o să vină,
Bine-ar fi trăirea noastră
Să-nflorească în Lumină.
Ne trec anii din viață,
Însă raiul ni-l dorim,
Cu Mântuitorul nostru
Cerul sfânt să-l moștenim.