Ca o Păpădie
Ca un puf de Păpădie
Risipit ușor în vânt
Trece clipa, trece viața
Ca un susur pe pământ.
Mă întreb ce rost mai are
Toată truda, patima,
Când de fapt nimic nu-i trainic,
Totul se va destrăma.
Efemeră zi sau noapte
Se topește în neant
Cât te-ai crede de puternic
Ești la rândul tău perdant.
De-ți dorești să trăiești veșnic,
Să fii fericit mereu,
Rămâi om, curat la suflet,
Ascultând de Dumnezeu
Fiecare clipă-aleargă
Cu iuțeală, spre sfârșit,
Ca un puf de Păpădie,
Dus de vânt spre infinit.
