Unde-i Dumnezeul tău?
Unde-i Dumnezeul tău?
M-a ‘ntrebat un om odată
Spune-mi, ca să-L văd și eu,
Să nu-L caut viața toată.
L-am privit cu milă-n ochi,
Am alunecat prin gânduri,
I-am spus: eu Îl văd mereu,
Îi scriu ode printre rânduri…!
Îl văd, deseori, în zori,
Printre razele de soare,
Dar și-n stelele făclii,
Ce-mi arată Ursa Mare.
Uneori Îl văd în vânt,
În rafalele tăioase,
Chiar în picurii de ploaie,
Sau în zilele frumoase.
Oriunde-aș privi în jur,
Recunosc puterea-I mare,
De la firul subțirel,
Pân’ la galbenul din floare.
Alb, în fulgi ca diamantul,
Ochii mei îl văd pe El,
Ah, mă prinde-un dor năvalnic,
Dor de țara mea, de cer.
Unde-L văd pe Dumnezeu,
Ce-aș putea să-ți mai spun, oare?
Nu am vreme îndeajuns,
Să răspund la întrebare.
Îl văd în creștinul bun,
În copilul ce-mi zâmbește,
Peste tot Îl văd pe El,
Îl iubesc și mă iubește.
Dacă vrei să-L vezi și tu,
Caută în Cartea Sfântă,
El e Viață și-Adevăr,
Universul Îl ascultă.
Te vei bucura nespus,
Când Îl vei cunoaște bine,
Le vei spune altora:
– L-am văzut, e-acum și-n mine!
