Întrarea interzisă
Tu calcă pe vârfuri în anticamera sufletului meu,
ține-ți respirația
să nu trezești vorbe scrijelite de dor.
Pe polița veche uitată
de vreme lungă
nu-ți lăsa privirea ca nu cumva să atingi din întâmplare risipa de clipe,
deși nedumerită arunc mantia tristeții
peste umărul gol,
te văd răscolind dureri de mult îngropate.
Nu înțeleg însă de ce
ai intrat pe ușa unde scrie cu litere de-o șchioapă:
Atenție întrarea interzisă persoanelor străine.
