Vremelnicie
Ţi-am dat bineţe toamnă dar
mi-ai răspuns cu zâmbet ofilit
galben lipit în colţul gurii.
În preajma ta se certau merele cu strugurii,
perele şi dovlecii uriaşi,
etalându-şi aromele cu dărnicie
sub privirile trufaşe
ale gutuiului din colţul grădinii.
Am cules surâsul tău,
l-am ascuns cu duioşie
în ruginiul frunzelor de nuc,
care trăiesc clipe de agonie.
E toamnă Doamne,
Împrejurul meu se întind
horele tăcute ale melancoliei,
dar floarea sufletului meu
a învins vremelnice gânduri.
Statornicia m-a sigilat așa că rămân în așteptare,
îmbrățișând ultimele clipe din vara care
încă adastă pe poteci.
