Vis și realitate
Ating trepte albe din lespezi de dor,
În hora celestă mă lepăd de nor,
Miresme alese mă-ncântă pe rând,
La braţ cu Iubirea pășesc surâzând.
Departe de lume aleg să trăiesc,
Cu aștri în plete îmi pare firesc,
Dar vântul hoinar mă-ntoarce din vis,
Himerele râd şi se pierd în abis.
Doar ochiul din taină priveşte cu drag,
Curg lacrimi şi cad pe al inimii prag,
Când seara coboară cu stele buluc,
O rugă în soaptă m-aplec să-I aduc…
El, Domnul iubirii, mă strânge la piept,
Îmi cere răbdare, să stau să aștept,
Cu drag mă-nfășoară, privirea-I divină,
Prin El viața-mi pare, frumoasă, senină.
