Taifas…
Să stau cu Tine, la taifas,
aş vrea din ce în ce mai mult,
să uit de timpul scurs pe ceas,
să îţi vorbesc, să Te ascult.
Tu despre cer să-mi povesteşti,
cuvintele să-ţi sorb ades,
iar când la mine-Ai să priveşti,
eu să confirm c-am înţeles.
Chiar dacă floarea va păli
sub cernerea albă din păr,
în inimă-mi va năvăli
dorinţa după Adevăr.
Cu braţele întinse larg,
să prind speranţele de sus,
te voi privi cu dor şi drag
tot aşteptând să-mi dai răspuns.
Tu vei zâmbi sub tainic nimb,
şi-mi vei propune veşnicii,
eu neavând nimic la schimb,
promit c-am să Te-aştept să vii.
