Biruința
Iar plouă năpraznic
pe sufletul meu,
e șubredă barca,
vâslesc tare greu.
Șuvoaie răzlețe
în calea- mi vuiesc,
amenințătoare,
dar eu tot iubesc.
Nici vântul nu tace,
e sfadă-n tării,
se tulbură noaptea
târâtă-n stihii.
N-am lacrimi să curgă
căci timpul aleargă,
încui odăița,
apuc Cartea dragă,
Citesc cu ardoare,
iar inima mea
se-apleacă în rugă,
sub raze de stea.
Târziu resimt pacea,
balsam minunat,
furtuna dispare,
e cerul curat.
El biruie teama,
Iubirea-I o știu,
domnește- n vecie,
Hristos este viu!
