Primăverile
Primăverile plâng
cu verde crud,
alinat de roua zorilor
neastâmpărați.
Până când verile
mușcă infinitul albastru
al boltei, îmbrățișate de
dulci raze și flori multicolore.
Dar stau la rând
toamne împodobite,
lăcrimând roș-auriu dureros
de contemplat.
Nu peste mult timp dalbele
ierni vor păși
înveșmântate,
în reci straie de gheață plângând cu fulgi diafani,
de mila pomilor
biciuiți aspru de vânt.
Azi mi-am umplut paharul
cu verde crud și
l-am sorbit așa cu nesaț
până mi s-au îmbătat privirile.
De sub pleoapa cerului, ochiul Creatorului mă învelește
duios în Dragoste.
ELENA MARIN ALEXE
