Clipa de eternitate
–
Seara calcă pe-ndelete
Cu papuci de catifea,
Printre frunze ațipite
Sub un cer de peruzea.
Luna semiprețioasă
Le sărută rând pe rând,
Le mângâie să adoarmă,
Pân’ răsar zorii plângând.
Cu-a lor rouă, sfărâmată,
În bobițe de cristal,
Ce deschid în iarba crudă
Unic, tandru recital.
Ca-ntr-un basm, copilărește,
Scânteieri de stea s-aprind,
Ramurile tremurânde,
Cu-a lor brațe mă cuprind.
Mă ridică-n alte sfere,
În cetatea cea de sus,
Iată, calc pe străzi de aur,
Împreună cu Isus.
El mă ține strâns de mână
Îmi arată universul,
Eu pășesc in siguranță
Știu ca îmi veghează mersul.
Doar alături cu Iubirea
Nu pot să mă rătăcesc,
Ocrotirea Lui e tandră
Bucurii mă-nvăluiesc.
Îmi văd straiele, ca neaua
Ca firul de borangic,
N-au pe ele nici o umbră
Nu-s pătate, nici un pic.
Delicat, precum o boare,
Mă ridică-n galaxii,
Doamne, ce minunăție,
Printre stele mii și mii.
Mă întreb oare-i aievea
Zborul lin, sau e doar vis,
Clipa de eternitate,
Ce mă poartă-n paradis…?
Poate e doar vis acuma,
Dar el se va împlini,
Va veni ziua măreață,
Printre astri voi păși.
Clipa e-o eternitate,
Mă cutreieră, mă poartă,
Las’ în grija Lui, viața-mi,
E stăpân pe a mea soartă.