Poem
Între cer şi pământ, cred că nu vă miraţi,
Mă încumet să cânt printre nori minunaţi.
Ruga-mi încă se-nalță, către cerul senin
Tot vorbind cu Divinul, sufletul mi-l alin.
Mă trezesc dimineţi, iarba-i udă de-argint,
Eu culeg frumuseţi, caut rime de-alint.
Spre apus port în gând amintiri care ard,
Şi mai scriu câte-un rând sub al soarelui fard.
Trece timpul zglobiu, azi mă bucur că sunt
Şi când n-am să mai fiu, doar un biet amănunt,
Veţi citi tot ce-am scris, într-o viaţă de om
Ce-a trecut prin abis renăscând ca un pom…
De pe trepte de cer ochii mei vor zâmbi,
Aripi albe şi moi mă vor duce-n câmpii.
Printre gingaşe flori paşii mei vor călca
Şi-n miresmele lor fruntea mi-o voi culca.
ELENA MARIN ALEXE
