Pe gânduri
Se scurge timpul în clepsidră, și trece viața pic cu pic,
din visele de-odinioară,
aproape n-a rămas nimic.
Viața este făr’astâmpăr,
tăcută și nepotolită,
în loc nicicum nu se oprește,
e unică neprețuită.
Puțini văd cum indiferența
pecetluiește toată „firea”,
că omul nu mai poartă-n suflet
recunostința, nici iubirea.
Iar adevărul și credința
se pierd treptat, în ignoranță,
rămâne falsa mulțumire,
ce nu aduce siguranță.
Dar iată că se face seară,
las gândurile să se culce,
păstrez în suflet doar speranța,
și-o zicere atât…de dulce,
Șoptită tandru, la ureche,
de-un glas, cu multă duioșie,
să nu te temi, Eu sunt viața
rămâi cu Mine-n armonie.
Ascult și liniștea coboară,
deasupra-mi trag cerul cu stele,
și-adorm, ca în copilărie
cu pace-n visurile mele.
ELENA MARIN ALEXE
