Străina
La ceas de-ncercare când gândul îmi plânge,
Nici nu-i de mirare, speranţa se frânge.
În jur nu-i lumină, pe suflet tristeţe,
Chiar inima-n mine începe să-ngheţe.
Mă simt o străină, pierdută prin lume,
Ce-n taină se-nchină, chemând al Tău Nume
Cernitele straie le port în tăcere,
Închisă-n odaie, mă scald în durere.
Mă leagănă visul prin cercuri de stele,
Trimite durerea, spre ceruri bezele.
O rază de soare pe umăr mă bate,
Atunci, Te descopăr iubind, într-o carte.
Pe dată Cuvântul mi-aprinde speranţa,
Îmi lepăd veşmântul, m-acopăr cu Viaţa.
