Canon
Isuse cade frunza,
Şi-s copţi struguri-n vie,
Pe-alocuri iarba moare,
Pe deal, ori pe câmpie.
Isuse timpul curge,
Şi toamna stă să vină
Acum mă-mbăt de galben,
De roşu cu rugină.
Isuse plânge cerul,
Durerea mă atacă,
Dar gândul meu, în taină
Spre tine se apleacă.
Isuse cade ceață,
Pe galbene hlamide,
Iar razele de soare,
Atâta-s de timide.
Isuse trece viaţa,
La poartă bat străjerii,
Îngenunchez, cât încă
Mai simt aroma verii.
