Etichetă: Cristina Bărăscu

Pretext M-am dus să văd statuia lui Labiș fără oameni, Cu urmele timpului frânt brusc peste soclu. Cartierul vechi stă ...

Efect continuu Pași neîncheiați se întorc Nu în căutarea timpului pierdut a lui Proust, În îndărătul ființei. Gândurile lungi le ...

Priviri introspecte Ochii rămași departe, Cu ei privesc unde se rupe tabla de șah În două părți egale, albul și ...

 Ad libitum Prelungire a brațului din care rup cerului fragilitatea resturile de cuvinte, Greu de observat de cei fără fiorul ...

Gânduri de rugă Plouă cu flori de cireș peste cruci și peste oameni Ca atunci când vii și faci din ...

Ordinea lucrurilor Separarea mâinilor de gest, A ochilor de punctul privirii Nu caută confirmări, se decantează. Blândețea ramurilor crude iartă ...

Aproape primăvară Blândețea firului de oțel Taie în cuvinte scurtând drumul dintre două puncte, Dintre doi oameni nerafinându-le colțurile ascendente. ...

Înseninări și contraste Dificil și contrastant să descrii ființa umană, O paralelă absurdă cu ușa deschisă de la frigider Ca ...

Niciodată suficient Îți știu pașii după sunetul pe care-l fac pe scări, Știu și ce spui când nu rostești Și ...

Texturi și cadre Despletită, Crengi de cireș delicat ieșind dintr-un tablou japonez În formă de închinăciune de prunc. O pasăre ...