Etichetă: Cristina Bărăscu

Paradis sfârșit Cocorii negri ai rațiunilor întârziate Snopesc aerul cu largi lovituri de aripă, Poate numai imaginea cavalerilor decăzuți în ...

Pandantiv Ne uităm la noi din afară, Timp desenat în fier forjat, detalii pierdute din art nouveau Ca degete întinse ...

Pași  Căldura te poartă în timp, Anii perfect inconștienți cu blugii largi, volumul lui Kant și plimbări lungi în noapte, ...

Arderi Nu mă lipsesc de lumini și umbre Nici de zgomotul ce structurează tăios în creier Falii de pajiști verzi ...

Inevitabila cădere Îmi strâng părul într-un gest mimetic, Nimic de pe coastele înalte nu ajunge la mine Decât contrastul violent ...

Glissando Rulează pe asfalt gânduri nu kilometri întinși, Urmele arborilor îmi fac umbră, Pot să închid ochii și să adorm ...

Reconstruire Te trezești negustor de cunoaștere, aproape sofistic Între credințele tale și linia dreaptă cu care se măsoară întotdeauna adevărul. ...

Unda de catifea Verbul care face trecerea de la focul meu La fața cuvintelor, descifrează ochii cu care nu pot ...

Joc absurd Pe străzi oamenii se învârt în cerc. Nu se uită unii la alții, își țin felinarele strâns lipite ...

In corpore Te ridici ca Matera, din piatră, Veche, neșlefuită de implacabila trecere a timpului. Imagine alegorică - Pământ spart, ...