Colecționarul și fotograful amator fălticenean Marinel Dănilă a revenit, vineri, 14 februarie 2025, în holul de marmură al Colegiului Național „Nicu Gane” Fălticeni cu o nouă expoziție de sigle, ștampile și sigilii, numită „Fălticeniul de altădată”.
Dintre exponate, amintim actul din martie 1840 care a stat la baza înființării Școlii Domnești din Fălticeni, sigiliul Școlii Domnești (1841), un ordin dat de Epitropia Învățăturilor Publice din Principatul Moldovei (1842), sigiliul Primăriei Comunei Orașului Folticeni (1866), ștampila de la „Fundațiunea Stamate și Azilul Ana Botez” Fălticeni (1938), sigla Fundației Culturale Regale „Principele Carol” Fălticeni, ștampila Comunei Oprișeni (1877), sigla Primăriei Comunei Fântâna-Mare (1925), sigla Casei de Credit a Agricultorilor din Județul Folticeni, Administrația Domeniului Coroanei – Găinești (1916).
Amfitrionul evenimentului a fost prof. dr. Codrin Bența, directorul Colegiului Național „Nicu Gane”, și au luat cuvântul prof. univ. dr. Ștefan Sorin Gorovei, prof. Constantin Bulboacă, președintele Cenaclului „Nicolae Labiș” Fălticeni, preotul Vasile-Liviu Mihăilă, președintele Asociației „Fălticeni Cultural”, poeta Maria Crețu și poeta Cristina Bărăscu.
Elevul Octavian Merlă (clasa a XI-a A) a făcut o prezentare detaliată a istoriei Fălticeniului, iar colegii lui Alexandru Livadaru (X-A) și Daniel Ciuntu (XI-D) au susținut un recital la vioară,
Cuvântul de închidere al vernisajului a aparținut colecționarului Marinel Dănilă, urmat de un scurt moment muzical susținut la flaut de profesorul Puiu Crețu.
Expoziția va rămâne în holul Colegiului Național „Nicu Gane” Fălticeni pentru încă o lună de zile și va putea fi vizitată în special de elevii instituțiilor de învățământ din localitate.
Directorul Codrin Bența și Marinel Dănilă vor strânge laolaltă siglele, ștampilele, sigiliile și fotografiile vechi pentru a pregăti un album dedicat memoriei locale, astfel încât aceste mărturii strânse cu trudă și migală să nu se piardă.
„Cu toate că suntem în condiții ceva mai dificile de funcționare a unității școlare, având în vedere problemele tehnice ale sistemului de încălzire, noi ne-am ambiționat să ne păstrăm cuvântul dat către prietenii noștri, cei care au fost invitați, și anume să facem astăzi un vernisaj pentru expoziția pe care domnul Marinel Dănilă, un bun prieten de-al nostru, colecționar pasionat de istorie, de arhitectură veche a Fălticeniului, de povești pe care noi, de o generație ceva mai diferită, le-am mai pierdut în timp. El ni le mai aduce în amintire. Domnul Marinel a mai venit la noi de câteva ori. O dată a avut o expoziție de fotografie cu Fălticeniul vechi în diverse ipostaze și o parte dintre aceste fotografii le puteți vedea inserate printre cele care au astăzi altă coloratură și anume se adresează celor care sunt pasionați de sigilii, de stampe, de ștampile, cu ceea ce a însemnat documentația pentru fel și fel de documente necesare administrației în secolul trecut și în celălalt secol, deci secolele XIX, XX, până la perioada comunistă, sunt acoperite de ceea ce a reușit să facă domnul Marinel Dănilă. Și anume, să strângă fotografii cu documente pe care el le-a întâlnit în arhiva Fălticeniului sau în colecții particulare ale unor persoane îndrăgostite cumva de istoria Fălticeniului, care au reușit să le salveze”, a spus în deschidere prof. dr. Codrin Bența, directorul Colegiului Național „Nicu Gane” Fălticeni.
„Este un privilegiu să avem, astăzi, o asemenea expoziție și adresez încă o dată felicitări, și domnului Dănilă, și domnului director Bența. Primului pentru adunarea materialului, celui de-al doilea pentru înlesnirea acestei expoziții. Adaug și îndemnul către amândoi să facă o carte. Așa, risipite în ilustrații pe trepiede, se duc. Deja, iacătă, cineva ca mine, spune <Unde este locul acesta?>.. Profesorul Baban a identificat: <A, da, asta este acolo!>. A fost! Alte locuri, da, ne sunt nouă, încă, proaspete în minte. De pildă, casa Iorgandopol din fața bisericii, unde a fost multă vreme autogara. Dar casa care era în fața acestei autogări? Casa unde a fost policlinica, aceea cu trepte multe, o plăcere pentru copii să se urce pe acolo.. N-am găsit nicio fotografie.. Este un privilegiu pentru că toate hârtiuțele acestea pe care le vedeți, constituie fragmente din memoria orașului. Nu istoria. Orașul are o istorie, a fost scrisă, trebuie scrisă din nou, dar orașul are o memorie. Și de-a lungul ultimilor 70 de ani părți însemnate din această memorie au fost șterse, făcute chiar tabula rasa, pentru a fi înlocuite cu construcții a căror trăinicie se vede astăzi, când stau și se prăbușesc și necesită reparații extrem de costisitoare. Alături deci de istoria orașului stă memoria. Memoria unui oraș o fac oamenii care au locuit acolo. Să nu creadă cei de astăzi că ceea ce se vede este făcută de ei sau de părinții lor. Sunt câteva generații în urmă care au locuit aici, care au muncit aici, care au făcut aici pentru concetățenii lor. Ceea ce vedem aici, hârtiile acestea, sunt mărturiile acestei activități. În spatele fiecărei hârtii a fost un om sau mai mulți. În josul fiecărei hârtii era un om sau mai mulți, cu semnăturile lor. Oamenii de astăzi se deprind greu cu ideea că există o memorie a locului. Unii dintre dumneavoastră poate ați apucat, poate aveți amintiri. Veți vedea pe undeva Spitalul Stamate. Era chiar necesar să fie dărâmat? Acest spital a fost făcut de un preot care a pus grosul banilor, pe urmă a adunat bani de la cetățeni. Deci reprezenta un act de solidaritate cetățenească! Merita să fie păstrat. Merita să i se dea înapoi numele Stamate? Și asta încă nu e târziu, actualul spital poate să fie botezat Spitalul Stamate. Dar alături de Spitalul Stamate, protopopul Iftimie a făcut și o fundație și veți vedea pe undeva un antet cu o fundație Stamate pentru îngrijirea bătrânilor. Cei din familia lui și din oraș. Mai pomenește cineva? Există în târgul Fălticenilor, în orașul-municipiul cu care ne mândrim, o stradă care să se cheme protopopul Iftimie Stamate? Nu există.
Alături de azilul pe care l-a făcut el a fost – și este și pentru asta o hârtie cu antet-, azilul Ana Botez.. Ana Botez a fost o filantroapă în acest oraș. A făcut, și avem poza acolo, fântâna obelisc care se afla în fața bisericii Adormirea Maicii Domnului. La un moment dat, când s-a rearanjat piața, a fost mutată în Grădina Prefecturii. O vedeți acolo și cu gardul Prefecturii, pe care eu, cu o vârstă mai măricică, am apucat-o. Povesteau câțiva din cei de față cum se duceau să bea apă de la izvor. Și într-o zi a venit Serviciul Urbanistic al orașului care a zis <Aaa.. da’ de ce trebuie aicea un parc așa de mare? Ia să facem aicea o policlinică>. Dărâmat gardul.. Memorie istorică. Eram de față când, cu târnăcoapele, a fost dărâmat acest obelisc.. Ana Botez a făcut și azil pentru doamne bătrâne. Azilul acesta l-am mai apucat și eu, pe strada Sucevei, într-o casă frumoasă, cu cariatide.. Unde a fost înainte Banca Ștefan cel Mare. Are Ana Botez o stradă în Fălticeni?
Asta este, doamnelor și domnilor, memoria orașului. Toate aceste hârtii pe care domnul Dănilă a avut inspirația fericită să le fotografieze ne vorbesc despre oamenii aceștia de altădată. Ca să adaug legătura între Fălticeni și Iași, Ana Botez este aceea care, atunci când a fost un incendiu la Mitropolie și racla Sfintei Parascheva s-a topit, a dat banii și a făcut o raclă nouă. Racla care este astăzi acolo. Vedeți dumneavoastră, eu ca fălticenean de-a patra generație și legat de această școală tot de patru generații – am spus asta în 70 și s-au supărat oficialii – , sufăr când văd câte o casă dispărând. Casa Iorgandopol din piața bisericii putea foarte bine să rămână. Casa unde a fost clubul Intim, aici pe colț, strada Nicu Gane cu Sucevei.. o casă frumoasă, cu camere frumoase, cu sobe frumoase, putea fi păstrată pentru o bibliotecă, pentru un muzeu, pentru copii. Acuma, mai recent, casa Morțun. Un scandal și o ruină. Asta facem noi cu memoria noastră?”, a concluzionat prof. univ. dr. Ștefan Sorin Gorovei.
„Istoria este definită de unii ca o știință din care nu se învață nimic. Eu nu sunt de acord cu acest lucru, astăzi tinerii de aici infirmă clar acest lucru. Pentru că istoria trebuie studiată sine ira et studio, să luăm ce a fost bine din trecut și să ducem pe mai departe. Este adevărat, și la noi s-au distrus foarte multe lucruri și se distrug mai departe, dar ne-am învățat să dăm vina numai pe alții. Oare nu suntem toți vinovați de acest lucru? Eu cred că un popor își merită conducătorii. Nu avem marțieni, tot români de-ai noștri. Și trebuie să protestăm atunci când se întâmplă lucruri care nu sunt așa cum ar trebui. Ceea ce face prietenul nostru, Dănilă Marinel, și nu are rost să îl mai felicit, este un român adevărat. E un gest nobil, un gest frumos, Vreau să vă spun că a mers și alături de Cenaclul Nicolae Labiș ca fotograf în diverse zone, la Chișinău, la Cernăuți, pe unde am mers, și toate fotografiile din revista Zbor îi aparțin. E o mărturie vie că asemenea oameni, care sfințesc trecutul, au grijă de trecut și îl aduc aici, în prezent, vom avea și cei care după noi vor ști ce s-a petrecut aici”, este de părere prof. Constantin Bulboacă, președintele Cenaclului „Nicolae Labiș” Fălticeni.
„În Fălticeni se întâmplă și lucruri frumoase. Domnul Marinel devine deja ambasadorul nostru și, săptămâna viitoare, va merge din casă în casă, din instituție în instituție. Și de ziua maestrului Ion Irimescu, nu știu, poate nu am supărat pe nimeni pentru că sunt manifestări și la Muzeul Ion Irimescu și e foarte bine, spre seară, la ora 18.00, a patra ediție a Balului Vienez de la Fălticeni, și domnul Marinel, prietenul nostru, datorită lui o să vedeți foarte multe invitații circulând prin oraș și vă aștept cu drag. Eu îi mulțumesc mult că este alături de mine, nu numai la Asociația Fălticeni Cultural, dar vine și duminica la biserică și ne bucurăm, așa, și duminica, și în timpul săptămânii. E neobosit. Uneori vrem să stea la masă cu noi. <Nu, eu nu pot să stau la masă, că m-a chemat domnul Bulboacă să mă ducă la Cernăuți, să mă ducă la Suceava să fotografiez și alte evenimente>. Are o energie de om tânăr și asta este foarte bine. Felicitări, domnul Marinel!„, a spus preotul Vasile-Liviu Mihăilă, președintele Asociației „Fălticeni Cultural”.
„Marinel Dănilă, am exclus domnul din prietenie, e un domn al artei. Este un artist adevărat al fotografiei, dar nu numai. Mă uimește de fiecare dată câte lucruri știe despre locuri și personalități. Dacă îi arată cineva o fotografie, o clădire veche din Fălticeni sau din împrejurimi, sunt convinsă că poate vorbi despre ea până seara. Este minunat, un om admirat peste tot unde am fost împreună. (…) Îmi amintesc când am fost în Suceava, unde tot așa a făcut o splendidă expoziție de fotografie și noi, fălticenenii, aveam așa o inimă de elefant„, a spus poeta Maria Crețu.
„Pentru prietenul nostru Marinel, domnul Dănilă Marinel, pentru că într-adevăr avea dreptate doamna Maria, este un domn al fotografiei, vechi mai ales. Domnul Marinel nu este doar prietenul nostru. Exagerat puțin spus, dar intenționat, este prietenul Fălticeniului cam din totdeauna așa. Pentru că iubește istoria, pentru că iubește arhitectura locurilor, casele care, așa cum și domnul Ștefan Sorin Gorovei spunea, nu prea mai sunt, din păcate. Iubește oamenii și iubește ceea ce noi numim astăzi cultura fălticeneană. Domnul Marinel rămâne un boem pentru târgul acesta, al nostru, care din păcate, dintr-o suferință a vremurilor, este iubit din ce în ce mai puțin astăzi. Și nu neapărat de cetățenii săi. Aș spune eu de cei care îl conduc și care înțeleg utilitatea termenului de a-l sluji nu în sensul lui modern de a fi în slujba cetățeanului și al orașului, evident, ci de fapt dintr-o necesitate, dorință, de a face sluj. Am vrut să mă feresc de aceste două cuvinte, ce înseamnă a te pune în slujba cetățeanului ca și diriguitor al orașului și ce înseamnă să faci sluj. Din păcate, orașul face sluj la momentul acesta pentru că îi uităm, intenționat sau mai puțin intenționat, istoria, locurile, clădirile, memoria. Memoria locurilor. Așa cum îi spuneam în urmă cu două săptămâni, într-o întâlnire între prieteni, se păstrează un rebel. Eu aș spune că, de fapt, e un revoltat cu temei pentru că ne pune în față amendamentul la neuitare. Și asta se întâmplă și astăzi, aici. Poate nouă ni se pare comun, ușor banal, pentru că îl vedem mereu fotografiind, fiind alături de multe activități din oraș, fiind alături de copii, fiind alături de asociații, fiind alături de cenaclu. Dar nu e un lucru simplu acesta. Probabil asta vor vedea generațiile viitoare. Vă mulțumim!”, este de părere poeta Cristina Bărăscu.
„Fălticeniul a ajuns unde a ajuns prin cultură și este un mediu propice dezvoltării culturii în orașul nostru, dar mai puțin la ora actuală pentru că ne lipsește voința celor care ne conduc să propășească cultura. Am fost în multe locuri cu domnul profesor Bulboacă, cu părintele, și am văzut primării de la țară care dau bani pentru cultură, investesc mult în cultură, și asta m-a impresionat cel mai mult. Pe când în oraș la noi, pentru cultură sunt aproape inexistenți banii. Se dau pentru manele…”, a transmis cu emoție colecționarul Marinel Dănilă.
SERGIU JIPA
